10 lucruri ciudate

1. nu e ciudat cum o bancnota de 20 de $ pare o suma mare cand trebuie sa o dai la biserica, dar e o suma atat de mica cand mergi la cumparaturi?

2.nu e ciudat cum 2 ore par atat de lungi atunci cand esti la o biserica, dar trec asa de repede cand te uiti la un film bun?

3. nu e ciudat ca atunci cand trebuie sa te rogi, nu iti vine nici un cuvant sau nu ai nimic de spus..., dar nu ai nici o problema atunci cand e vorba sa vorbesti cu un prieten?

4. nu e ciudat, cat de dificil si plictisitor pare sa citesti un capitol din BIBLIE, dar cat de usor e sa citesti 100 de pagini dintr-un roman preferat?

5. nu e ciudat ca fiecare vrea locuri in fata atunci cand merge la un concert sau un meci, dar face tot posibilul sa stea pe ultima banca in Biserica?

6. nu e ciudat ca vrem sa stim despre un anumit eveniment din Biserica, inainte cu 2-3 saptamani, ca sa-l putem pune in agenda noastra, dar... daca e vorba de altceva - alt eveniment, in ultimul minut e suficient... .daca stim?

7. nu e ciudat cat de dificil e sa invatam ceva despre Dumnezeu si cum e EL si sa impartasim si altora, dar... cat de usor e sa inveti, sa intelegi, sa extinzi si sa repeti barfa?

8. nu e ciudat cum credem tot ce scriu revistele si ziarele, dar... punem la indoiala Cuvantul lui Dumnezeu?

9. nu e ciudat, cum fiecare vrea un loc in Rai, dar...nu vrea sa creada, sa faca sau sa spuna ceva pentru a ajunge acolo?

10. nu e ciudat ca trimitem bancuri prin e-mail care sunt forward-ate imediat, dar cand e vorba sa trimitem mail-uri despre Dumnezeu, ne gandim de doua ori inainte sa o facem? E CIUDAT NU-I ASA?

Viziunea unei noi experiențe

Adesea auzim spunându-se că prima impresie contează.

Mă obișnuisem să cred, înainte să ajung aici, că cei care vine în postulandat, vor găsi o echipă formativă deschisă, călduroasă, plină de afecțiune și spirit fratern și mai apropiată de noi decât formatorii din liceu (asta poate din cauza numărului mai mare de elevi din liceu), ca niște frați mai mari care au grijă de noi și ne îndrumă pe cărarea pe care scrie „progres”. Se pare că nu m-am înșelat în această privință.

Cât privește casa, fratele meu mai mare, care a trecut prin experiența postulandatului, mi-a oferit câteva informații. Nu m-am așteptat la un palat regal, nici la un hotel de cinci stele, ci la o casă unde să îți poți desfășura activitățile zilnice. Nici aici nu am greșit.

Am venit cu toții aici pentru o experiență diferită față de cele cu care am fost obișnuiți, și programul din acest an pare să reflecte acest lucru. Desigur, acum la început, multe lucruri sunt greu de realizat, poate și din cauza faptului că emoția primului pas ne determină la o oarecare reținere față de tot ceea ce este nou pentru noi, fie că este vorba de persoane, lucruri sau acțiuni.

Dar sper ca lasfârșitul anului să ne uităm la foile cu programul și să regretăm faptul că acest an s-a sfârșit.

Andrei Mârț

Ganduri de început...

Postulandatul reprezintă pentru mine o perioadă de discernământ, de căutare. Îl caut pe Cristos și pe mine însumi. Nu cred că mă cunosc atât de bine, trebuie să mă descopăr, să-mi știu slăbiciunile, limitele, ce idealuri am.

Încă nu îmi pot răspundedacă am sau nu vocație. Dar vreau să măfac chemat prin rugăciuneși ascultare. Să îmi decorez interiorul sufletului cu cele mai frumoase gânduri, meditații și ferestre prin care să pătrundă lumina și Cuvântul lui Dumnezeu.

Am multe de schimbat și de învățat alături de formatori și frați.

Nu sunt decât un creion mic care trebuie ascuțit de echipa formativă. Oare ce aș vrea să scrie după aceea Dumnezeu?! Ca să pot afla trebuie să parcurg un drum de formare, de rugăciune. Primele cuvinte aș vrea să fie „Iubește și fă ce vrei!”

Mihai Percă

Ganduri de la inceput...

Sper ca în acest an de postulandat să mă descopăr pe mine însumi și mai ales să găsesc răspunsul la întrebarea pe care eu i-am adresat-o Domnului asemenea sfântului Francisc: "Doamne, ce vrei ca eu să fac?"

Cristinel Gal

Impresii de început...

Începerea anului de Postulandat mi-a oferit speranța că acest an va fi unul roditor, un an plin de evenimente care vor aveas rolul de a mă face mai conștient asupra persoanei mele. Sper că la sfârșitul anului să culeg roade bogate și să nu am impresia că am petrecut degeaba un an aici, și în acelaș timp sper ca la sfârșitul anului să știu cine sunt cu adevărat!

Ciprian Buhoceanu

Gândurile de la început...

Încă de la liceu așteptam acest moment să ajung la Postulandat, și iată că însoțit de Dumneyeu și colegi a ajuns și ziua aceea. Încă din momentul în care am pășit pe ușa Postulandatului am simțit o căldură în această casă și după cum am constatat până în prezent nu m-am înșelat. am rămas de asemenea impresionat de începutul oficial al acestui an, și mai ales în momentul în care mi s-a pus Tau-l la gât, parcă aș fi primit o slujbă, cu totul alta pe care o avem de îndeplinit aici. Am o părere foarte bună despre Postulandat și echipa formativă, mă simt ca acasă alături de colegi, formatori și toți ceilalți din jur. ar fi multe lucruri care m-au impresionat și mă impresionează în continuare, dar cel mai frapant lucru pe care îl simt este că mă simt împlinit, simt că cineva este lângă mine, în această casă, și mă face fericit.

Daniel Butnaru

Deschiderea anului de postulandat 2008 - 2009

BubbleShare: Share photos - Craft Ideas

Început de drum!

Duminică, 12 octombrie, la Huşi, în prezenţa părintelui provincial, Emilian Cătălin, pentru 10 tineri care au absolvit Liceul Teologic Franciscan a început perioada de Postulandat.

 

Zece tineri îmbrăcaţi îngrijit în exterior, cu inimi pline de emoţie în interior, înconjuraţi de părintele provincial, Emilian Cătălin, de fraţi care lucrează în formarea viitorilor fraţi franciscani conventuali în cadrul Liceului Teologic Franciscan, la Noviciat şi la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan, de fraţi din comunitatea de la Huşi şi de noua echipă formativă de la Postulandatul Franciscan de la Huşi compusă din fr. Alexandru Olaru, fr. Lucian Abalintoaiei şi fr. Romeo Mateiaş au trăit cu bucurie Sfânta Liturghie în cadrul căreia primind crucea franciscană au început anul de postulandat.

Acest an deosebit în formarea tinerilor care doresc să facă parte din Ordinul Fraţilor Minori Conventuali implică un drum în care întrebări profunde ating inima celor care îl parcurg. Cine sunt eu? Ce vreau de la viaţă? Sunt căutări umane ce au incitat de multă vreme pe oameni. Aşadar intrând în profunzimea lor tinerii în acest an se cercetează pe sine însă toate chestionările lor au la bază o altă întrebare: Doamne, ce vrei ca eu sa fac?

Domnul, călătorind spre întâmpinarea omului însetat de binele care izvorăşte din Creatorul a toate, a chemat mereu persoane care să îl urmeze într-un mod particular. Aşa a făcut cu ucenicii săi, astfel a făcut cu mărturisitorii săi martiri, cu părinţii şi învăţătorii Bisericii, cu întemeietorii de Ordine şi Congregaţii, cu atâţia care şi azi au doresc vieţuiască în totalitate dăruindu-se lui. Aşa se îngrijeşte el de oameni chemând, descoperindu-se, şi trimiţând la timpul oportun pe cine doreşte el pentru a sluji şi a fi mesageri ai mântuirii.

Anul de postulandat este un an de căutare, de limpezire şi de decizie. În speranţa că această decizie va fi una care va respecta dorinţa celui care cheamă şi se lasă găsit în credinţăm cu bucurie şi speranţă pe aceşti tineri ca descoperindu-l pe Domnul să aibă mereu curajul de a-l urma pe acea cale care să îi poarte spre mântuire!