Te iubesc Doamne – rămâi

Doamne,
Tu eşti prietenul căruia nu pot să îi strâng mâna
Pe care să îl servesc cu o ceşcuţă de cafea,
Într-o dimineaţă răcoroasă la măsuţa din grădină.
Eşti pentru mine antrenorul de pe terenul de fotbal,
Care mă consolează atunci când pierd.
Doctorul la care mă duc să îmi dea un calmant,
Atunci când nimeni nu ştie de ce boală sufăr.
Eşti pentru mine prietenul care mă iartă de şaptezeci de ori câte şapte.
Mama care mă poartă în braţe şi mă mângâie dulce.
Cine eşti Tu Doamne pentru mine?!
Tu eşti tot ce îi lipseşte vieţii mele.

Iată-mă Doamne, sunt gata să urc munţii mândriei, ai fricii, ai păcatului,
Doar ca să fiu cu Tine,
Dacă mă voi rătăci,
Sper că vei veni în căutarea mea.
Dacă voi lua aripile zorilor
Şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării
Şi acolo mâna Ta să mă conducă.
Dacă toţi se vor ridica împotriva mea,
Doamne, fii de partea mea.
Astăzi soarele de pe cer lipseşte
Dar e o zi frumoasă,
Pentru că o primesc din mâna Ta.
O zi în care pot să cânt,
Să fiu agitat sau leneş,
Sau să mă schimb la faţă,
Să fiu cu adevărata mea faţă
Posomorâtă, veselă, tristă, îmbătrânită.
Cu un chip care să iradieze de iubire
Pentru cei de lângă mine.
Învăţătorule, ce bine mă simt aici la Liturghie,
Sper să te închid într-o cochilie în inima mea,
În rugăciune şi contemplare.

Mihai Percă